Arhitectura

Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink.

În arhitectura, artele plastice si decorative, stilul Renasterii a aparut întâi în Italia în sec. al XV-lea. În concretizarea noilor idealuri umaniste, artele vizuale, care s-au inspirat dupa modelul operelor clasice greco – romane, au detinut un rol hotarâtor. Înlocuirea viziunii fantastice a lumii, corespunzatoare conceptiilor medievale, cu cea a unui univers organizat, inteligibil a determinat noua structura a imaginilor artistice si orientarea lor spre oglindirea realitatii obiective si concrete, spre figurarea spatiului real. Cunoasterea artistica si cea stiintifica se împletesc în activitatea multor creatori de seama (L.B. Alberti, Leonardo da Vinci, A. Dürer s.a.). Încercând sa patrunda legile frumusetii (de structura, proportii, ritm etc.), ei au contribuit la dezvoltarea stiintelor ajutatoare artei (perspectiva, optica, tehnologia culorii, anatomia artistica etc). În aprecierea operelor de arta, principalele criterii aveau în vedere claritatea, echilibrul si armonia ansamblului. În epoca Renasterii, rolul artistului a evoluat de la cel al mestesugarului medieval (de obicei anonim) la cel al creatorului care semneaza opera.

Arhitectura Renasterii se caracterizeaza prin revenirea la principiile constructive romane, cu dominanta orizontala si zidurile pline. În sec. al XV-lea s-au adoptat (prin renumitii arhitecti L.B. Alberti, F. Brunelleschi) elemente antice, ca arcade semicirculare, coloane etc.

În sec. al XVI-lea s-a dezvoltat tema planului central cu elevatie piramidala (D. Bramante, Michelangelo), desavârsindu-se compozitia ritmica a fatadelor (ex. palatul Pitti din Florenta). În timp ce arta gotica stapâneste nordul Europei pâna la sfârsitul secolului al XVI-lea, arhitectii italieni creeaza o arhitectura noua. Italia nu a fost coplesita de influenta gotica, iar traditia antica s-a mentinut în stare latenta mai puternic decât în alte tari. De aceea, trecerea de la arhitectura medievala la arhitectura Renasterii s-a facut într-un timp foarte scurt.

Unul dintre cei mai mari arhitecti ai Renasterii timpurii a fost Filippo Brunelleschi (1377-1446). A studiat monumentele antice care i-au influentat pe multi arhitecti si oameni de stiinta. Multe din elementele arhitecturii clasice (coloane, padimente triunghiulare, arcade rotunde si domuri) au început sa fie utilizate. Aceste influente s-au facut simtite în arhitectura multor cladiri si ele au continuat pâna în zilele noastre. Cea mai renumita lucrare a lui Brunelleschi este cupola bisericii Santa Maria del Fiore, proiectata în anul 1420, o mare realizare inginereasca, datorata în mare masura tehnicilor romane pe care artistul le-a studiat.

Brunelleschi a întocmit planul palatului Pitti, cea mai mare cladire civila din Italia dupa cea a Vaticanului.A fost cel care a enuntat, pentru prima data, legile perspectivei – desenarea unei scene pe o suprafata plana, astfel încât desenul sa para a avea adâncime, prin îndepartarea graduala de prim-plan.O puternica influenta asupra arhitecturii Renasterii a exercitat-o si Vitruviu, care în De architectura a stabilit regulile arhitecturii clasice.

Arhitectii Renasterii înlocuiesc arcul frânt al constructiilor gotice cu semicercul pe care-l aseaza pe coloane, formând arcada care, repetata, constituie porticul. Arhitectii Renasterii au folosit elementul doric, ionic corintic ca elemente care contribuie la crearea unui nou stil preferându-l pe cel corintic.În arhitectura religioasa folosesc ca element principal cupola.

Trecerea de la arhitectura gotica la arhitectura Renasterii poate fi urmarita mai usor în catedrala Santa Maria del Fiore din Florenta, a carei constructie a durat mai bine de un secol. Expresia arhitecturala a societatii feudale fusese castelul, o cetatuie destinata sa apere un punct strategic important. În sec. XIV – XV, pe lânga nevoia de aparare, începe sa se afirme preocuparea de confort. Turnurile, crenelurile, zidurile groase ramân, dar locuinta se face mai luminoasa, mai încapatoare si mai comoda. În sec. al XV-lea din cetatuie, castelul se transforma în locuinta confortabila.

Cel mai cunoscut arhitect al acelei perioade este Donato Bramante (1444 – 1514), care a dat o noua dimensiune, clasica, cladirilor simetrice, ca în cazul cladirii Tempietto din Roma. Bramante a proiectat biserica Sfântul Petru care urma sa aibe capelele dispuse radial si un acoperis boltit. În istoria lunga si complicata a acestei biserici a fost implicat si Michelangelo, alaturi de multi altii.

Michelangelo (1475 – 1564) a încheiat, ca si în sculptura, evolutia arhitecturii Renasterii si a orientat-o spre baroc. A construit Capella Medici în biserica San Lorenzo, propunându-si sa uneasca arhitectura, sculptura si pictura într-o constructie închinata gloriei familiei Medici.Michelangelo a fost însarcinat cu sistematizarea pietei Capitoliului, întocmind schitele celor trei palate monumentale care încadreaza piata.

Si-a încheiat cariera de arhitect cu proiectul cupolei bazilicii Sfântului Petru. Aritectura lui Michelangelo reflecta tensiunea care se produce la mijlocul sec. al XVI-lea între stilul clasic, caracterizat prin spiritul de ordine si de claritate, prin proportiile armonioase, prin formele geometrice regulate si prin maretia ansamblului, si între stilul baroc, amator de constraste violente si de efecte pitoresti.